U spinnu - Tarsia dialetto

Vai ai contenuti
U spinnu.
Paisà, picchì stù chiandu, stà malincunìa?
'Ndi strittuli e vineddhre, e 'nda stì vij,
'un gè cchiù profum'i na rosa, o l' adduri            
i na chianda i limuni, né d'ancun'ati iuri.
I  vijcchi oramai n'ani lassati, ani partuti,
i ggiuvini tintanni a sorta sinn'ani fujuti.
E né i ciucci ca si sbijni prijst'a matìna,
ppì si ricogli quann'è sira cchì fiscini chijni;
'un si vidini cchiù quatrari e guagliuni
ca jochini a caruuccili, stecci e furzuni,
e u bannista ca da chiazza va gridanni,
o i cantaturi ca di notti vani cantanni.

Ricogliti, paisà, puri sulu ccù pinsijri,
fà cunti i ghessi ccà, cumi si fussa jiri,
prima i tinn'jì ppù munnu jastimanni,
a fà milli mistijri, ppì tutti sti banni.
L'erva ghè virda e tennera ari costi,
ara primintata si culurid'i giall'a jinosta,
e a cicala canda angora ara staggiuna,
'ncijl'i, a notta, ghè sembi chiar'a luna.
U spinnu un ghè nà rosa murdente,
ma assumbrid' a na frunna i menda,
i masilicoji, ca sfrucinijati 'ndi mani,
ti fàni senti l'addur'i du paisi lundani.
Torna ai contenuti