A' licenza - Tarsia dialetto

Vai ai contenuti
A' licenza.
Nu vijcchiu muurtu i tant'anni
nù juurnu a Ddiu sà prisintatu,
'npunt'i pedi jia caminanni
e i stu modu curiusu cià parlatu:

“Signuru miu, ti vulìa prigari,
m'ara scusà i tanta cumbidenza,
sup'a terra vulissi turnari,
dunimi nà simana i licenza.

U paisi, adduvi sugnu natu,
n'ata vota fammillu visitari,
ghè tantu tijmpu cài lassatu,
i quann'ummà fatt chiù campari.

Da casa mia, i chiru barcunu,
mi vuliss'ancora affacciari,
cumi facìa ca ghera guagliunu,
u spinnu mij è granni cum'u mari”.

“Vacci” rispuse “chi c'è i mali?
attaccati mò sti par'i sciddhri,
mi raccummani i ghessi puntuali
sinnò ti vijgni pigli ppì capiddhri”.

Parìa n'aquila ca si jietta 'npicchiata
u vijcchiu 'ncijlu quanni sé partutu;
ma appena sup'a terra è chiummatu,
subbito i stù viaggiu sà pintutu.

Natu munnu vidìa a nu mumentu:
ggenti straini, ccù nu stranu parlari,
facci tristi, tanti pirsuni scundende,
cumi furmichi ccà e ddhrà sfacinniari.

Ccà vucca aperta si mind'a guardari,
e, purtannisi ara capa vrazzi e  mani,
cumingia a ciangi lacrimi amari
d' ammuddhrà nà frisiddhr'i pani.

Cumu nu bicchijr'i vini ara vutta
si ghinchia, s'incurma e spanna fora,
accussì u cirvijddhru suu ghera 'ncuttu
ca 'ulli putìa ghesci manchi nà parola.

Appena sa ripigliatu va pinsanni:
“no, unnu canusciu cchiù stù munnu,
furtuna ca mi nnai jutu i tant'anni,
sinnò chini ci stava 'nda stà baraunna?”.

E cumu nù missili russu o miricanu
s'appiccia e sputa fuucu e scintiddrhi
e parta e scumpara lundanu lundanu,
accussì ha fatt'u vijcchi cchì sciddhri.

Davant'u Patriternu, prijstu prijstu,
si presenda ccù l'affannu  e cù amuri
“Ddiu, tu unnu sa chi diavulu ài vistu,
unnu po' sapì, puri si sì u Signuru.

Lassàmi stari carrozzi sanza cavaddhri
e cijddhri i fijrri ca vulini sup'a capa;
a Terra, oramai, ghè tutta nà staddhra
e tutti quanti si litichino cum'i crapi:

sicunn'a mmia, chissa ghè cchiù bruttu,
ca l'uummini mangini sulu u fele,
a marvagità è crisciuta  ddhrà sutta
e ci su tanti Caino e pochi Abele.

Ghè l'ura ca tu ci stringi nu frenu,
ca ci mindi a ognunu na capizza,
iettici nà junta, cumi vena vena,
i giudiziu, puranchi nà stizza.

Ara cangià, oramai, tutti sti leggi,
sindjimi a mmìa,  Signuru Patitijrnu:
u libbiru arbitriu cchiù 'u regge
o tutt'u munnu diventa nù 'mpijrnu”.

“Cchì mi và facijnni, mò, nu lijbbricu?
I quanni ài criatu Adamo ed Eva”
rispus'u Signuru ccù nà faccia i prijviti
“cà l'uummini tenini tutti stà freva.

Na vota c'iài mannati u figliu miju
e m'ani misi 'ncruci ppì dispijttu,
penza tu, manchi ppù Figl'i Ddiu
an'avutu né amuru e né rispijttu.

Cà facissini cumi li para e piaci
tantu, prima o poi, si mindini 'nfila
e adhrùucu ana vinì, 'nsanta paci:
e tanni cià fazzi ghij nà lisciata i pili.
Torna ai contenuti