Mbrazz'a Gisù Cristi - Tarsia dialetto

Vai ai contenuti
'Mbrazz'a Gisù Cristi.
M'ài sunnata, stanotta, nà cosa curiusa:
ccù Signuri Gisù Cristi jia caminanni,
'nsijmi sup'a terra, bijddrhi e galapusi,
cuma dua cumpagni, sti banni banni.

Guardanni arrijti, ghij mi n'accurgija
ca ad ogni passi lassavimi na 'mprunta,
na fatt'i scarpi, di Gisù Cristi e mmia,
ppì tutt'i jurnati c'ài stati a stù munnu.

Ara scuitata, cumi ar'ammucciuna,
m'è parutu ca i tutti quanti chiri pidati
a certi pizzi ci nn'era rimasta sulu guna,
mendri l'ata ghera  propri scanciddhrata.

E bbida nu pocu, cchì strana cuincidenza,
propri ndi jurnati cchiù stort'i sta vita mia,
aja avutu camminà sulu, cumi na pinitenza,
ca mi sintìa scusciddhratu da peja pucundrìa.

M'ai fatti curaggi e l'àij addummannatu:
“Signuriddiu, un m'avijssi ditti nu jurnu,
ca facijmi 'nsijmi, tu e ghij, sta caminata?
Picchì m'à lassati quanni avìa bisuugnu?”

Ccù santa pacijnzia, Gisù s'à fatti nà risata:
“Figliu mij, ti vuugli bbene, 'un fà stà facci;
chiri juurni ca dici c'era sulamende na pidata,
ghij caminava ppì ttìa, e  ti tinìa 'mbrazzi”.
Torna ai contenuti